internetul în sărăcuța românie merge de 50 de ori mai rapid. a plouat torențial la prînz, vară fiind și cald. soweto însă are farmecul lui, ghida ne-a servit cu viermi prăjiți (miroseau a mîncare pentru cățeluși și aveau un gust foarte sărat – chiar arătau a viermi!)…
duminică vreau să văd lei
nu de ăia de-ai lu isărescu
ci d-ăia leneși fioroși
pentru că mișcarea de revoluție bate la ușă (mă rog, s-ar putea să greșesc și să fie vorba de fapt despre mișcarea de rotație), trebuie să ne gîndim la buna organizare scenică. înscenare spuneai? ăăă… nu eu am spus-o! în orice caz trebuie să ne îmbrăcăm adecvat pentru vremuri. materialul este mai important decît culoarea. croiala este mai relevantă decît prețul.
orice femeie care se respectă
trebuie să aibă o ținută
- nu ca lumea…
norul de ciocolată din translamurazia se preschimbase într-un puf de zăpadă, vizual întrucîtva, dar soarele și cerul gurii stăteau tolănite la taifas, ca într-o luni oarecare. intră și fata în joc (să ne upaniședem, zise maestrul de ceremonii). desigur – zise norica, dar mintea ei de iarnă stătea în expectativă. ce se mai întîmplă în lumea celestă, fato? știu ce e, șefu, dar n-m voie să spun. secret deserviciu.
totul se reduce la
trei principii foarte
simple: 1,2,3
… teme de casă pentru jurnaliștii plictisiți și leneși. cine mai face piruete în zilele noastre? of, momo, să nu-mi spui că balerinele! pînă și ele au ajuns nește ficțiuni. de ce mă rog nu desenez? desenez. și citesc.
am visat că era vară
și am îmbrăcat opt
mii de fire
de nisip
exact: am băut două (!) cafele la mama și nu pot să dorm. m-am pus să digitalizez fete în loc să citesc. pfff… adică să fac poze la balerine taman după miezul nopții. e drept că am 800 lucși cu alea 2 leduri de birou, dar na. tot nu se compară cu soarele de vară… mîine am 1001 de chestii de făcut și eu scriu verzi și roze la ora asta! uof.
orhideea ascunde un moft
transmis de o geană soft
am șters adevărata poveste a fetei. pe tapetul oriental scrisese cu ruj
cinci cuvinte cu aromă de vanilie
“am plecat să cumpăr sarailie”
ning la fereastra ta – zise svetla, supranumită ninochka, lui țî, paznic la depozitul de materiale radioactive. cînd totul e alb, parcă pălesc și pericolele, iar oamenii cumpără pomi de crăciun. mă, io nu îmi cumpăr, pădurile-s faine acolo unde sînt, ninse și falnice, nu rupte și jalnice.
cînt la muzicuță sau la mandolină
un frumos cîntec de crăciune
și ascult cum sfîrîie
parfumant levăn-
țica pe-un
tăciune
pas alergător. inspirația momentului falsifică clipa luată așa, mai etern… io nu aș putea scrie jurnal, că am o problemă cu proza. mă antrenez, încerc, nu renunț. mi-am luat și un kindle și stau pe fază, zău așa. poezia e și ea intimă, așa că trebuie să rămîn la desenat, dar
culorile sînt și ele
abstracțiuni, știai?
…gînduri, înmărmurită în fața dulapului de o dezordine exemplară. ideile curgeau gîrlă, șiroi, țunami. ce să se facă? era tîrziu. primise reclama cu vinerea neagră la eMag și căzuse într-o stare cateleptică. măi, răspunde odată la telefon! care telefon, că i se furase pe coasta de azur. sau nisipurile de aur? oricum, era ceva butaforic și arhivat în dosarul Vară. ma-me-mi-mo-muuuu! zise vaca mov de la milka, o adevărată jignire adusă vacii verzi, perfect ecologice, posesoare a unui guinez tot verde – mirmil lucrețiu.
cumpără-i mărgele
pinocchio, că are
să te creadă!
vroiam să povestesc despre Perinița, un obiect de cult imperial din secolul trecut. toate mitologiile intră la fișa postului, așa că sîmbătă fiind, ne vom concentra asupra varietății scenariilor și regiei, date fiind ingredientele aici și acum. dacă norvegienii cad în depresie (nici din greșeală nu urcă, nu; probabil este vorba despre o stare de disgrație) – este pentru că nu își iluminează corespunzător locuirea interioară și exterioară. domne, e fiziologic! dacă stai în întuneric, hibernezi. cum să poți baleta așa?
două buchete de soare
și o piruetă jumate
între lumi
