hai mai redu, de dragul firii
fără să ceri culori părerii

vai de darth vader… dar e criză, domne, asta e. hohotul serii via chriscolours.

nu oferim bonus-samurai
eventual un bonsai

[mall-ul] [mării]

este perpendiculară în raport cu
balerina care se visează copilă
dar paralelismul lor discret
congruent poate fi
angelic solar

stătea serenă cu privirea-nspre fereastră
mai avea un pic să-i vină rîndul la coafeza preferată
care-i face părul vîlvoi haios total neceremonios în fine
dar brusc i se făcu poftă de făcut poze la desenele noi
“pot folosi vitrina dumneavoastră? e foarte însorită!”
desigur, tot soarele vă aparține. într-adevăr, luminile,
umbrele, momentul irepetabil prins în acea figură de balet

ea poartă privirea dincolo
de unde (da de unde) un magnet brut
ca un scut cînd plouă la ora două dar nu a vrut

trăgea de timpul regăsit
la o plăpîndă de tectiv
dansînd în miere
cam smintit
cu’vîntul

dadaismul este un lux rezervat bărbaților. femeile trebuie să fie nunuiste, adică rezonabile în orice-mprejurare. tristane, îmi placi. în nici un caz însă nu vei fi un exemplu pentru mine, zise izolda, inspirată de gîndurile condeierei. a, da: la sisif în supermarket sînt importante reduceri la absurd, aflu de la holicica. am zis.

incredibil cît de blocată este gîndirea cotrocean-mioritic-pontică! în calitate de consilieri de imagine nu putem decît să ne exprimăm mirarea cît de tare e blocată-n pulă gîndirea politichie, cu sau fără tichie. vin vremuri grele, cu răzbunări mafiote. ar face mai bine mercenarii politicii din românika să se ferească, pentru că se vor tăia organele intelectuale din toate forurile. la propriu. felie, cu lama.

vindea cartofi din curiozitate. avea planuri mari: master in business administration, evaluarea parlamentarilor, reforma în domeniul asigurărilor antisociale. scria planuri de carieră cu o rutină demnă de invidiat. în fiecare seară scria cîte o poezie, pentru că duhovnicul ei era în concediu.

ce frumoasă e ploaia
moale blîndă ca oaia