plutesc prin capitală deloc cosmopolitan

e destul de greu cu descurcatul
dansul, harta se cam bat cap în cap
nu ştiu ce să mai fac cu bucureştiul ăsta

pînă una alta bîta caută balta

iar tu din geam abstract îţi cauţi soarta
cu promisiunea săpată-n stîncă adîncă
să nu te mai laşi dus cu pluta
cu foaie verde amară cucuta

simt că munca mea e devalizată

că nu fac nimic valoros
că-mi pierd vremea cu voi
pe stradă
că focusu’ nu e frumos

la masa tăcerii

pe un postav verde norocul se cerne
se spun baliverne
cu ochii cu gestul e prea mare şestul

e poker-balet viclean cabaret

o zînă bună mă ajută des

din ceaţa ploii bucurii să ţes
să sar din pat energic si metodic
ca un bărbat versat şi workoolic

îmi voi face apariţia în monitorul oficial şi pe internet

în zorii zilei de luni în mod discret
cu şpagă-n buzunar pusă la plic
şi ce? mă mai distrez şi eu un pic

toreadoare creatoare fără complexe

laşi spectatoarele perplexe
hai încercaţi şi voi de ce vă temeţi?
agonizaţi în gri banal si gemeţi
un gest iniţial atîta tot
corp liber şi în rest culoare pot

dansez timid

începătoare dîrză
mişcarea totuşi
albă ca o pînză
îmi ţese lumea
împrejur de
lotuşi
rutina cred că
nu e mare brînză

sexul

e modul de-a
păstra distanţa
singurătatea
la pătrat

aş vrea să fiu mai trează

cînd panicat şi încordat
chirurgul operează
cu noţiuni prea vaste
şi securiste proaste