azi am încrestat îm grindă

„dute bade şi te plimbă”

cînd de fapt eu sînt mereu
cea dusă cu dorul sedusă
ca o planetă scufundată
de asimov într-o ceaţă mov

mă opresc un moment din transă

un pic cam ruptă de vechea branşă
urnind letargic readus apel
zbor tot pe loc visînd rebel

vodca finlandia e cea mai bună

ca să te inspire la un balet pe placul tău
cînd stai cu sufletul căzut în hău
(recomandarea mea. testat beta)

no hai că plec

azi mare lucru nu mai dreg
mă uit cum trece ziua fără mine
vreau soare-n pernă şi
să-mi fie bine

muma pădurii te-a vizitat în zori

aducîndu-ţi anxietate şi flori
sau poate doar nori, mori,
retezate de fantezia mea
obosită de orori

în pantă, ameţind

nu mă uit nici în sus,
nici în jos: mi-am pierdut
încrederea în extreme.
pe ce îmi bazez atunci
optimismul?
pe nimic: nu sînt optimistă,
nici n-am fost. vitalitatea
e defectul meu capital.
merg mai departe,
spunîndu-vă poveşti
încă o mie şi una de zile.

telefonul meu negru

e compatibil cu mac-ul meu alb
l-am setaaaaaaaaaaaaaaaaaat
nu-mi vine să cred, după
skepsis-ul de pe forumuri.
gata, nu mai scăp din matrix.

voi fi pasivă şi soft

drăguţă şi fără moft
exact cum ţi-ai dorit
mereu cînd te-ai pilit

nimic deosebit

(rien)
ludovic al XVI-lea