mărul discordiei e rădăcina tuturor

lucrurilor care sînt, pentru că sînt, şi a celor ce nu sînt, pentru că nu sînt- zise parmenide într-o zi, fiind tare-tare supărat pe conceptul de existenţă.

pasărea mălai visează

un flamenco vital
la un coniac jidvei
– ce nuntă! – în loc
de fenobarbital

cosmetic, epic, etic

gramatic sau antitetic? nu nu nu. nu e vorba
de nici un fel de agresiune.
my heart is under
construction.

 

pop extasy

jhn edoghéwaoe nva nbvgaée

biieég nbl gvelwgb ksvewgbb

jjksldfv slgéaeghvaroée hs

kld vbnéa nlésnv éergg

nu am în vedere nimic deosebit

doar dansul de zi cu zi, cu un pic de echilibristică, sau lucruri blînde. mă duc să-mi fac un ceai.

femei provocatoare

http://www.imeem.com/carmen_serban_femei_provocatoare/

stau la mare vara asta, stă cu mine toată gaşca
sîntem grupul cel mai tare de femei provocatoare
băieţii ce au repect au accesul permanent
prost-crescuţii, am decis, au accesul interzis
plec cu scîrţîit de roţi după mine privesc toţi
rămîn cu gura căscată: ce maşină şi ce fată!
am prietene studente purtăm fuste transparente
bluze decoltate sexy să paralizăm băieţii
avem badiguarzi uriaşi, dacă-i vezi deja faci paşi
sîntem grupul cel mai tare de femei provocatoare!
(camen şerban)

e ziua copilului din mine

care vrea vrea vrea
şi nu să stea stea stea

şi cum stăteam eu aşa şi mă tot uitam la nori şi urcam muntele la bunici, deodată am văzut un şarpe. nu boa, nu mitic: o simplă viperă. am ocolit-o şi am mers mai departe. păi nu te-ai speriat? nu. „te sperii de ceea ce nu trebuie, şi nu te sperii de ceea trebuie!” bine, dar… ahh, n-am vrut să fiu defensivă… aşa a ieşit. nu iese nimic de pe la copilărie azi. sorry.