compunere despre toamnă, pe bune

hai să nu mai fac mişto de voi, copii leneşi care căutaţi pe google. vă scriu cîte o compunere (în stil ortografic vechi- va trebui să corectaţi- pentru că dulcele stil nou, latinizant, introdus de moşii frustraţi din kakademie specialiştii în lingvistică, e naşpa.)
toamna, anotimpul meu preferat (clasele I-IV)
dintre cele patru anotimpuri, mie îmi place toamna. este cel mai colorat anotimp: peisajul, parcă pictat cu acuarele, este galben, roşu, maron. îmi mai place să merg cu bunica la piaţă, unde cumpărăm legume şi fructe. mie îmi plac mai ales fructele: merele, perele, strugurii şi pepenii. dintre pepeni îmi plac mai ales pepenii galbeni, pentru că sînt mai gustoşi. în familia noastră mamei îi place vara, ca să mergem la mare să ne bronzăm. tata vrea să fie iarnă, ca să meargă la schi cu nenea gogu. mama nu ştie să schieze şi e foarte supărată cînd tata pleacă la sinaia. nu ştiu de ce e supărată, tata vine foarte fericit de la sinaia. toamna îmi mai place prima zi de şcoală, cînd mă întîlnesc cu prietenii în curtea şcolii şi rîdem toată ziua. asta e părerea mea despre toamnă.
melancolia unei zile de toamnă (clasele VII-XII)
mă plimb în parcul cişmigiu şi mă gîndesc la marii artişti pe care toamna i-a inspirat: grigorescu, bacovia, sadomazoveanu… fie prin culori, fie prin metafore, marii noştri creatori au susprins dualitatea toamnei: explozia de culori şi presentimentul trecerii, al morţii. bacovia ne scufundă într-o baltă de tristeţe: amurgul, violetul, sicriul ne reamintesc de existenţa noastră efemeră.

Etichete: +19.000 views, sticky post