This entry was posted on 19 decembrie 2007 at 3:08 am and is filed under irinel columbeanu. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
gospodina de sărbători
-
Urmărește
Urmăresc
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
joc fecund 
19 decembrie 2007 la 9:27 am |
ce frumos !!!
ochii, sint ingrijorati…
19 decembrie 2007 la 9:43 am |
aha… în altă ordine de idei, ce zici de merlot? (am băut unul super aseară)
19 decembrie 2007 la 12:21 pm |
merlot nu-mi mai place, prefer cabernet, e mai dur, mai „serios” 🙂 body-ul la cabernet e mult mai dominant, daca dai si de unul catifelat, care aluneca pe git ca focul, nu te opresti nici la 3 sticle. 🙂 ( bineinteles, in 3 )
mirosul si culoarea sint mai puternice si mai „magice”.
n-am reusit pina azi sa beau un pinot-noir bun.
mai imi place malbec. …dar, ca un crescut in Romania imi place cel mai mult, vinul alb. Sint un taran, ce sa fac? 🙂 imi place un fel inventat in Israel pe nume, emerald riesling, spre rusinea mea, demi-sec. baut foarte rece. te rog sa nu crezi ca sint un mare cunoscator de vinuri, nu sint, dar imi plac. din pacate, m-au stricat niste prieteni sa-mi placa vinurile rosii bune. Fuck them !!!! 🙂
19 decembrie 2007 la 3:38 pm |
în genere nu îmi place merlot. dar cel de aseară a fost… wow.
vinul alb l-am îndrăgit recent. demi-sec e jenant? 😀
19 decembrie 2007 la 3:57 pm |
vinul alb nu are nici o calitate „terapeutica”. insa vinul rosu, doar doua pahare pe zi, e doctorie recomandata, da, de doctori pentru lupta impotriva colesterolului. Dar si un pahar de suc de rodii are acelasi efect. 🙂
vinurile dulci nu au asa „valoare” din cauza ca dulceata „iti fura” simturile. 🙂
adevaratele vinuri sint cele rosii, seci. insa mie imi plac si alea dulci din cauza ca urasc vinurile acre. 🙂
19 decembrie 2007 la 5:18 pm |
păi acrele-s nasoale. alea seci rulează. cele dulci îmi plac în stadiul de fruct:)
19 decembrie 2007 la 6:12 pm |
Ce oua frumoase. :))
19 decembrie 2007 la 8:29 pm |
centrul de greutate al pozei 😀
20 decembrie 2007 la 8:32 am |
eu cred ca voi doua sinteti atit de gospodine ca faceti mincare doar in desene 🙂
nu-i asa?
20 decembrie 2007 la 9:30 am |
gătim doar în weekend (nu cu adelix, ci cu z), dar cît eram părinţi de serviciu, găteam zilnic 😀 mă pricep la mîncăruri ungureşti, dar ştiu şi ciorbe româneşti.
20 decembrie 2007 la 11:57 am |
crezi sau nu, imi place fuarte mult ciorba de gulash pe care o consumam cu „abnegatie” iarna.
acum te-am prins, da-mi o reteta originala !!! 🙂
20 decembrie 2007 la 11:58 am |
de ciorba de gulash, nu fuarte piperata 🙂
20 decembrie 2007 la 12:21 pm |
pe mail, bine? nu vreau să îmi divulg secretele culinare pe blog! gîndeşte-te la vreo reţetă de-a ta, la schimb 🙂
20 decembrie 2007 la 1:48 pm |
citeste din ciclul „La gospodina si ai sa gasesti retetele viselor femeii eliberate”
si in special !!!! cum se face dintr-un vin acru un vin baubil. 🙂
20 decembrie 2007 la 2:04 pm |
ştii care e secretul tuturor gulaşurilor: boia de ardei (paprika). dulce, iute sau foarte iute, după gust. după ce ai călit ceapa tăiată mărunt, o iei de pe foc, şi abia dup-aia adaugi boia, să nu devină amară la gust. restul ingredientelor (cartofi, carne, sare, piper, chimen) le combini după gust. important e să fie proaspete:) le fierbi la foc scăzut, ca aromele să se aşeze. poftă bună!
20 decembrie 2007 la 4:42 pm |
Köszönöm szépen 🙂
20 decembrie 2007 la 4:42 pm |
iti dai seama ca astept o replica in ivrit….:-)
20 decembrie 2007 la 4:51 pm |
על לא דבר