arhitectul contemporan mai lasă loc de zbor prin ziduri. cuvîntul cheie este „aerian”. simplitatea se atinge greu: obiectele alcătuiesc o lume barocă, obositoare, adesea enervantă. ferestrele au fost create ca artificii practice şi le mai iubim şi azi. eu cred că trebuie să regîndim zidurile- i-am povestit şi lui manole despre asta.
are o vrajă lentă atentă şi cu
curaj de cascador se-ndreaptă
spre un statut cartezian dual
să iasă greierii în tindă
o coardă nevăzută să se-ntindă
între lumină şi sunet
între fulger şi tunet
între neliniştea ce-apasă
pereţii albi din ochi din casă
poate
primăvara este mai mult
decît un simplu anotimp:
este o stare de spirit.
ritual la ora opt
cu poezii soft
fără de moft
joc fecund 