Om uitător, ireversibil,
Vezi Duhul Sfânt făcut sensibil?
Precum atunci, si azi – întocma :
Mărunte lumi păstrează dogma.
…………………………
Că vinovat e tot făcutul,
Si sfânt, doar nunta, începutul.
-
Urmărește
Urmăresc
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
joc fecund 
23 februarie 2008 la 3:08 pm |
Si mai ales te înfioară
De acel galben icusar,
Ceasornic fără minutar
23 februarie 2008 la 10:03 pm |
Sfant e numai inceputul!!! Din pacate.. intotdeauna..
23 februarie 2008 la 11:08 pm |
Dianette, eu cred ca e normal sa fie asa.Normal in aceasta lume.Drumul e energofag.La orice drum, cand plecam, spunem, Doamne Ajuta…
23 februarie 2008 la 11:53 pm |
Normal ar fi ca si continuarea sa fie sfanta.. precum inceputul.. Ahh ce vorbesc.. nu normal.. ci de dorit..
Nu ma lua in seama.. eu mereu le interpretez aiurea.. 🙂
24 februarie 2008 la 12:22 am |
🙂
24 februarie 2008 la 7:57 pm |
O boare spune pleoapei stăpâne, dimineţi,
Când, în răcoarea zilei, ai Numelui nămeţi
Tălăzuiau rostire de om abia făcut…
De ce, deodată-n roua grădinii ai tăcut?
Ascunşi în clipa rece care-aştepta abia
Durerii şi muririi pe oameni să îi dea,
Ruşinea o rostit-au fugind în frunza grea
Care de-o toamnă mută în neştiut cădea.
Apoi alunecarea-n străfund de nerostiri
Cu lacrimă piezişă pe ocoliş de firi,
Istorii început-au a se croi-n aval
Şi-o cruce oglindită pe fiecare deal…
Eram acolo, moarte şi frâu pe gând eram
Oricărei amintire ce o hălăduiam…
Apoi veni tufişul în care m-ascunsei
Şi fiecare urmă cădea în groapa ei.
Şi fiecare vale se împărţea în două:
’Nainte, lumea veche, în spate, lumea nouă.
În care, Doamne, susul mi-e sus şi-n care, jos?
Şi a venit să-mi spună cu sângele-I, Hristos.
17 martie 2009 la 3:47 pm |
Stimate Mihai Biharia,Dianett,Ana Pauper etc.
M-ar bucura să citiţi eseul meu „Mitul oului spart faţă cu Oul dogmatic”
M-ar bucura să vă ştiu părerea
Cu creştinească iubire,
Costache Ariton
P.S.
Formaţi pe GOOGLE numele meu ori în revista de metafizică electronică http://www.regnabit.ro.şi citiţi articolul cu acelaş titlu.