stăteam cu gîndul adormit

by

oboseala devenise cronică, semnele lipsei de magneziu se
arătau la orizont, am cumpărat afine de la o vînzătoare
ambulantă care striga „afine! afine!”, le-am spălat cu
un jet de apă de izvor, asta curge la mine la robinet,
le-am strivit cu furculiţa, am pus peste ele un pic de
zahăr brun din trestie de zahăr şi le-am mîncat. hei,
irina, pe unde-mi eşti? nu ştiu numărul tău nou…

Anunțuri

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s