frunzele şi cu mine, sub soarele blînd de octombrie, în parc. mă iau la ceartă cu pechinezul unei doamne, dar se pare că nu prea înţelege omeneşte: mă latră iritat. n-au nici un pic de spirit diplomatic căţeluşii ăştia de casă- se vede că sînt răsfăţaţi: nici tu fineţea pisicii, nici tu curajul eroic al unui cîine-lup. o tragi-comedie cum latră javrele astea… ca nişte şefi expiraţi, răsfăţaţi, care parazitează fustele mătăsoase ale Matricei.
joc fecund 
11 octombrie 2008 la 10:43 pm |
http://www.birdsongradio.com/
13 octombrie 2008 la 11:57 am |
Si am calcat caramiziul in picioare…
13 octombrie 2008 la 2:03 pm |
:((( mie îmi place mult. e culoarea
care mă prinde în acest anotimp.
13 octombrie 2008 la 2:53 pm |
:PPPPPPP si mie mi-l place. DAR.. la plimbare-n week-end l-am calcat in picioare… Ce sa fac daca toamna imbraca-n caramiziu aleile parcului? Nu e vina mea 😛
Drept pedeapsa.. am sa-mi cumpar un sal in nuanta asta. O pata de culoare in preferintele mele vestimentare.. unde negrul predomina…;)
13 octombrie 2008 la 7:23 pm |
drept pedeapsa… hm… nu te teme de culori, au putere.
18 octombrie 2008 la 12:23 am |
Io zic ca pechinezii astia is defecti.
Ceilalti catelusi de casa is mai domestici. 😀
18 octombrie 2008 la 1:24 am |
tomato, eu am un har să atrag sau să enervez cîinii…
am văzut că te-ai timbilduit pe frînghii. autsch! 🙂
15 noiembrie 2008 la 12:52 pm |
esti geniala. pacat ca e atat de greu de navigat pe blogul tau. auzi, tu ti-ai lansat o carte cu desene? de ce nu scrii in romaneste?
15 noiembrie 2008 la 12:54 pm |
adik de ce nu scrii in romaneste despre carte. sa nu fiu inteles gresit
15 noiembrie 2008 la 5:31 pm |
mă gîndeam că nu e relevant ce public
în limba maghiară, chiar dacă e balerinic:)
poza copertei:
http://kovisara.files.wordpress.com/2008/11/picture-660.png?w=450&h=444