dar oricîte culori aş truca eu cu boost colour, enhance, alea alea, tot mai am de răbdat cîteva săptămîni bune de cri-cri-cri iarnă gri. doamne ce dezordine în jurul meu! nu-mi vine să cred că azi a trebuit să stau14 ore la calculator. horror. cînd mai desenez, ha?
pentru o fată de 16 ani
de ce? de ce? de ce?
are idei portocalii
dar în ochii ei
nu te pierzi
„minciunile nu circula separat. minciunile umbla in turma. in turme organizate. minciunile se constituie in sistem. exista multe astfel de sisteme. minciuna reprezinta mediul natural al omului… omul se naste si moare printre minciuni, printre diferite minciuni, minciuni apartinand unor sisteme variate ale minciunii. ele ne chinuie si ne inseala, ne irita si ne induc in eroare. caile vietii noastre se intretaie mereu cu ele. sistemele minciunii functioneaza in viata noastra particulara si in viata noastra intelectuala, in viata noastra artistica si in cea publica. unele dintre ele se sustin si se completeaza reciproc altele se iau la intrecere. acest lucru e valabil pentru orice loc de pe pamant. sunt multe locuri pe pamant. in fiecare dintre ele, sistemele si relatiile reciproce ale acestora sunt diferite. […] sistemele minciunii sunt revendicate de raul dezlantuit, rabufnit si asociat cu forta, prin sistemele minciunii se apara slabiciunea galagioasa si speriata; chiar si binele, atunci cand se afla in situatii critice, isi cultiva propriile sisteme miniaturale ale minciunii. exista sisteme ale minciunii fragmentare, sectoriale, limitate, cuprinzand doar diferite domenii ale vietii, segmente izolate ale lumii. si exista sisteme ale minciunii totale, mari, cuprinzand intreaga realitate. exista sisteme ale minciunii la care omul adera de bunavoie, de care poate fugi atunci cand doreste. si exista sisteme ale minciunii ce’l invaluie pe om cu forta si de care se poate elibera doar printr’o evadare nebuna sau printr’un atac disperat.”
fata babei locuia într-un castel imaginar. se trezea la zece, se întindea mofturos printre pernele roz de mătase, apoi o porni tot într-o lene unduitoare înspre bazinul cu apă moale, parfumată. petalele de trandafir ce se legănau pe buza apei erau parcă scoase din „american beauty”- scena visului erotic al genialului kevin spacey. dar să nu deviem: fata babei era roz-bombon, zveltă la minte şi la trup şi o durea fix în cot de prejudecătoarea societate românească.
repetiţia este modul ἀρχή-tipic al aducerii aminte
nu-s un as al gramaticii limbii române
dar mă întreb de ce dar de ce
atît x, cît şi y sînt de genu’
feminin? ha? eu zic aşa:
x să fie necunoscuta,
iar y necunoscutul.
poartă bocanci de munte
iubirea ca o punte
le leagă de real
featuring pitagora, la examen. de ce nu auzim muzica sferelor cereşti? – întreabă proful de filozofie. „din cîte ştiu, muzica se compune din sunete şi din pauze. probabil că trăim într-o pauză…”
al stării materiale şi morale într-o ţară
spune un sociolog la radio
iar eu îl cred
joc fecund 