tocmai cînd mă relaxam eu mai bine pe la prînz că altcîndva nu am avut nicidecum vreme iar de pisică să nici nu mai vorbim că a sărit exact în miezul tortului de ciocolată pregătit pentru această zi specială de joi taman aflu de la gigi care se întorsese la oi că exact asta i s-a întîmplat băi nu se poate e ceva mistic aici mi se face pielea găină frate
joc fecund 
30 aprilie 2009 la 5:17 pm |
pisica a prevazut ceva..
bai, nici cutremurele nu mai sunt ce au fost. asta a fost jalnic.. o javra de cutremur ! nu ?
30 aprilie 2009 la 9:13 pm |
eram la o cafenea, în grup mare, la un cappuccino. a trecut neobservat 🙂
30 aprilie 2009 la 5:30 pm |
Ce departe-i subpământul –
Prea adâncă-i apa…
30 aprilie 2009 la 9:14 pm |
20000 de leghe sub mări sau călătorie spre centrul pămîntului?
30 aprilie 2009 la 10:12 pm |
Mircea Florian – Veveriţa subacvatică.
1 mai 2009 la 8:27 am |
somon celest.
1 mai 2009 la 1:00 am |
tarziu mi-am dat si eu seama ca am pierdut cutremurul, eram la o bere intr-o carciuma, nici nu l-am simtit. 🙂
stream of conscience se numea metoda asta de scriere? fara semne de punctuatie, ideile cum apar…
intotdeauna mi-a placut, ma bucur sa recitesc chiar si ceva scurt, dar scris asa.
de aceea, eu m-am gandit la Chemarea lui Matei….ceea ce nu prea are legatura cu casa din apa, asa-i?!
[ce vorbareata sunt azi]
1 mai 2009 la 8:31 am |
prea ritmat textul pentru un dicteu automat, nu? realism subacvatic. păi vorba are puteri tămăduitoare 🙂
1 mai 2009 la 10:57 pm |
da, adevar graiesti!
ritmul e bun, ii da viata…deci realitate. bine zici! 🙂