este complet desuet. este marca unei culturi demult apuse. propun generalizarea biletului de iesire ca model nou al managementului cultural. nu, nu. muza mea nu este spitalul, ci arta ca terapie universala. dezvolt. accesul la aproape orice s-a liberalizat, democratizat, ba chiar banalizat in mod perfid. nu zic ca e rau. dimpotriva. e bine, dar este periculos pentru utilizatorul naiv si neavizat al culturii globale. ca atare, toate biletele de intrare ar trebui desfiintate si inlocuite cu bilete de iesire. intrarea e mult prea simpla si prea conditionata de bani. cum adica: platesc si cu asta m-am rascumparat? este o declasare, domne! nu intrarea, ci iesirea ar trebui negociata. viziunea suprarealista a unui vizitator de expozitie care nu poate iesi din situatia de a fi voyeur e doar un exemplu. adica platesc biletul si cu asta imi rascumpar dreptul de a pleca fix cand si cum vreau? nooo! intra cine vrea, iese cine merita. acesta este principiul meritocratic al culturii de maine. va trebui sa dovedim ca meritam parasirea unui anume spatiu, ca am inteles, am prelucrat sensul sau sublim. suna terorizant poate, dar asta e.
joc fecund 