este complet desuet. este marca unei culturi demult apuse. propun generalizarea biletului de iesire ca model nou al managementului cultural. nu, nu. muza mea nu este spitalul, ci arta ca terapie universala. dezvolt. accesul la aproape orice s-a liberalizat, democratizat, ba chiar banalizat in mod perfid. nu zic ca e rau. dimpotriva. e bine, dar este periculos pentru utilizatorul naiv si neavizat al culturii globale. ca atare, toate biletele de intrare ar trebui desfiintate si inlocuite cu bilete de iesire. intrarea e mult prea simpla si prea conditionata de bani. cum adica: platesc si cu asta m-am rascumparat? este o declasare, domne! nu intrarea, ci iesirea ar trebui negociata. viziunea suprarealista a unui vizitator de expozitie care nu poate iesi din situatia de a fi voyeur e doar un exemplu. adica platesc biletul si cu asta imi rascumpar dreptul de a pleca fix cand si cum vreau? nooo! intra cine vrea, iese cine merita. acesta este principiul meritocratic al culturii de maine. va trebui sa dovedim ca meritam parasirea unui anume spatiu, ca am inteles, am prelucrat sensul sau sublim. suna terorizant poate, dar asta e.
joc fecund 
31 iulie 2009 la 4:50 am |
foto de SNU Photography.
31 iulie 2009 la 11:54 am |
M-a tulburat ideea ta. Eu stiu ce as negocia, cu cine, si cred ca m-as teme un pic.
31 iulie 2009 la 2:05 pm |
un fel de samsara… capcana noastră cea de toate zilele.
31 iulie 2009 la 2:10 pm |
Tocmai am scris o piesă de teatru la care intrarea este liberă, iar ieşirea, negociabilă! După opt reprezentaţii, s-a adunat o mică avere. Ce-i drept, niciodată n-am văzut tâmpenie mai mare decât piesa mea!
31 iulie 2009 la 2:48 pm |
înseamnă că a fost scumpă ieşirea ta din scenă…
2 august 2009 la 5:14 pm |
acum e la moda cu implanturile.. deci, se poate face si un implant de fidelitate pe banii aia.. 😀
3 august 2009 la 12:40 am |
implant de fidelitate… 😀 deja se aplică
în lumea reclamelor subliminale,
fidelizare pe branduri.
implant de sinceritate?
4 august 2009 la 10:38 pm |
da, implant de sinceritate. 😀 si.. cu botoxolina.. pentru ca o gura care nu se afla pe buza prapastiei.. nu poa’ sa spuna adevaru’.
3 august 2009 la 3:17 pm |
parca ar fi somesul… ma refer la poza. 😀
3 august 2009 la 10:01 pm |
era oltul 😛 apa ce trece prin urbea mea.
3 august 2009 la 8:30 pm |
toate biletele de intrare ar trebui desfiintate si inlocuite cu bilete de iesire!
ce ai sa faci cu cei care nu vor iesi nicicand, din cnvingere sau din picatura tarzie de fericire? ce plasatoare si mai ales ce usieri ar trebui sa se gaseasca, doamne, iti dai seama?
negociere, in criza?
pai acum intra cine vrea, iese cine trebuie, cam ca la alegeri 😉
intra cine vrea, iese cine merita, suna amenintator, ce o sa faci ana cu atatia doctori in bun simt si in sensuri si cuvinte alese
spiru haret a fost un baiat bun am auzit doar ca ai vazut si tu l.au bagat sef la aprozar.
o idee grozava, ana!
3 august 2009 la 10:06 pm |
cu schpiel-ul haret e complicat, vezi bine 😀
are mult de cotizat: nici la input, nici la output
nu a depus actele necesare (aka: bancnotele).
negocierea post-factum e foarte costisitoare:
cultura alegerii, a chibzuirii pune filtre severe, da,
iar cine nu e dispus, aduce actele (aka: bancnotele).
nu prostia o taxez, ci modul de a fi indolent, tupeismul
cultural care nu a ajuns nici la snobism…
4 august 2009 la 12:01 am |
pai atunci te adresezi sau pui sub stres doar o elita ana, nu?
incercam mai devreme sa inteleg unele din mecanismele prostiei… astern o concluzie – prostia nu pare a fi o arma ci un liant, nu pare a fi o drama ci o filosofie bruta cizelata cu cinism si uneori perversitate in mintile luminate, insa desigur una vinovata atat in varful penitei cat si in mana prostului ferma in prostia lege
asa ca e bine sa taxam intai de toate prostia, dar desigur nu mercantil
si inca o data, mi se pare o idee grozava, ana!
4 august 2009 la 9:35 am |
„prostia nu pare a fi o arma ci un liant, nu pare a fi o drama ci o filosofie bruta cizelata cu cinism si uneori perversitate in mintile luminate”
tocmai ai definit dogmatismul?
mă bucur că aderi la idee 🙂 e un principiu, lege, dar metodologia de aplicare mai întîrzie. mi-am adus aminte de sistemul universitar din austria: nu pune limite la intrare, nu limitează locurile, dar îi triază draconic pe parcurs. cam la asta mă gîndeam: democratic la input, meritocratic la throughput, aristocratic la output.
4 august 2009 la 9:14 pm |
Lui Matei i-au cerut bilet de ieşire (intrare cică) odată când a ieşit din Cheile Turzii. Intrase prin spate, unde nu ajunge chiar tot bizonu cu maşina.
4 august 2009 la 11:38 pm |
cred că i-au cerut taxa pe clima bizonică…
4 august 2009 la 11:39 pm |
da, frumos, miscator, functional i.t.o. dar unde e locul prostiei, ana?
ma gandeam printre altele ca exploatam mina asta cu o anumita dexteritate si convingere, mai mari decat fac altii lucrarea cu de la bun simt la stiintele sociale, utile sau inventande si reinventand viata, socialul, omul, civilizatia
oare iesim din criza cu prostia?
cred ca am deveni adevarati performeri.. olimpieni, nu?
4 august 2009 la 11:52 pm |
prostia a fost standardizată, dar cu toate acestea scapă
de sub control. administratorii tuturor sistemelor înnebunesc de nervi! inventivitatea atinge toate spectrele IQ, deci controlorii crizei se crizează primii. ca urmare, încearcă să modeleze aceste deraieri. ce se va întîmpla? sistemele vor deraia cu controlori cu tot.
ne vom ascunde în cochilii personalizate, cu ieşire la marea
nelinişte. olimpul, luxul de a fi.
20 august 2009 la 10:00 pm |
ce spui de private.ul lanternativei ca lanternativa desigur si ce pret, pur mercantil sensul, sa aiba air.ul inaltimilor printre canioane?
20 august 2009 la 10:11 pm |
asa sunt si beduinii. zic ca e gratis sa te urci pe camila si daca nu le dai bani te lasa acolo. stateam si meditam. ce faci daca nu ai bani sa te dai jos? cum e sa-ti petreci viata pe o camila?
21 august 2009 la 8:06 pm |
cred ca poti fi peste multe lucruri in viata pe camila, doar ca o sa cauti mereu apa si o sa treci mereu desertul din obisnuinta, nu? 😉
21 august 2009 la 8:34 pm |
dar pot sa ma alimentez din cocoasa ei:d
hihi.
desertul imi place. e asa de…gol:D
28 august 2009 la 7:08 pm |
nu luasem în vizor culturile tribale (tehnic vorbind) 🙂