This entry was posted on 14 martie 2010 at 1:56 pm and is filed under compunere. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
cea mai minunată compunere despre sosire
-
Urmărește
Urmăresc
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
joc fecund 
14 martie 2010 la 3:28 pm |
detalii picante, nimic?
14 martie 2010 la 4:17 pm |
transmit cererea ta către părțile implicate:
veronica și mihail.
15 martie 2010 la 11:54 am |
eminescu ala era tripat rau. pacat ca nu abuzau astia de iarba pe vremea lui, ca poate nu s-ar mai fi refugiat in poezii romantice. 😀
15 martie 2010 la 12:28 pm |
tripat-netripat, era talentat, nu putem nega 🙂
15 martie 2010 la 2:48 pm |
ce facerau ei in acea locuinta ? de ce acea locuinta ? pana cand ? cine? ce? unde ? cum ? caci cand stim…
15 martie 2010 la 3:19 pm |
putem estima ce nu făceau: NU
– scriau bloguri
– găteau gulaș
– le păsa de lume
15 martie 2010 la 3:44 pm |
Primăvara să tot locuieşti, că intri şi la search!…
15 martie 2010 la 4:36 pm |
primăvară? unde? la noi ninge 😦 tot dau search.
15 martie 2010 la 4:54 pm |
Păi, pe Google trebuie căutată Primăvara! Acolo este…
15 martie 2010 la 5:07 pm |
incredibil! eu mai speram…
15 martie 2010 la 6:57 pm |
@ana
Mor ,ca nu te-am cunoscut mai de demult!Atunci cand baiatul meu a scris o compunere asemanatore.Din doua propozitii.Fara ilustrare.Atunci era sa fac apoplexie.Acum,gasesc profunzimi nebanuite…
15 martie 2010 la 7:53 pm |
lucia, să înțeleg că am întîrziat cu compunerile? 😉 demult mă gîndesc să-mi deschid o afacere: Compuneri SRL sau Compuneri S.A.
15 martie 2010 la 7:02 pm |
care-i acest loc?
15 martie 2010 la 7:54 pm |
dragoș, nu cunosc atît de bine bucureștiul… undeva între arcul de triumf și piața unirii 🙂
15 martie 2010 la 7:28 pm |
ana, ana.. anaP!!
unde? la parter, la un etaj undeva, la mansarda poate!? 😉
in acel loc nu trebuia sa creasca un bloc cu 1000 de etaje! vezi cate dileme?
azi il vedem `locul` si nu e! ni se afirma timpul lor pe`trecut, primavara, cu rime crude, potentiale, indraznete si.. si ar mai fi de o mie de etaje, ascunse in coperti la primaria anului 1882!
o primavara as sta pe scara lor, adica in gradina sub arbori, la ceai si nu stiu de n.as fura.o pe micle ori provoca pe eminovici la duel 🙂 , toate de dragul rimei si gustului de univers!
tu ai sta, in chirie o luna, doua, o seara, doua nopti? 🙂
15 martie 2010 la 7:57 pm |
justuntitled, justuntitled! e casă, nu bloc, și într-o zonă circulată… am făcut poza în timp ce mașina staționa la semafor. aș bea un coniac cu ei2 și – țin’te bine – aș provoca-o pe veronica la un skanderbeg. catfight rules 😀
15 martie 2010 la 10:06 pm |
În această odaie hălăduia poetul nepereche cu o duduie cică fiica unui magnat, adică mogul dă pă vremea aia, carele cică poezea și ea în timpul liber. Care ei se adresau duios unul altuia cu ”Dulcea mea doamnă” și ”Eminul meu iubit”. Mișu Eminovici făcea multe COMPUNERI. majoritatea erea DESPRE PRIMĂVARĂ. iar vera m. nu contenea să scrie scrisori adresate cu PRIETENUL MEU.
hai, gata turul. ieșirea pă dreapta. ce, n-ați văzut destule la cîți bani ați dat. ai’reacu zgîrciți…
15 martie 2010 la 11:23 pm |
am văzut la tv al jazeera că au falsificat scrisorile veronicăi (dragă emir, emirul meu iubit etc). incredibil. nu înțeleg falsificatorii istoriei…
16 martie 2010 la 12:17 am |
ori soția Țapului cînd zicea ”Dragă Emil…”
16 martie 2010 la 12:22 am |
nu percutez!
16 martie 2010 la 12:25 am |
„… sa stii ca de fapt cheia e la mine!” 😀
16 martie 2010 la 12:54 am |
cheia sol, da 😉
15 martie 2010 la 10:58 pm |
cred ca au gresit proiectul facand tot o casa acolo, asa cred! 🙂
puteau face un aeroport pentru cele n dimensiuni spatiale, in care timpul e un batran cersetor la coada pentru bilete ori o stewardesa bruna/blonda/roscata cu migdale si tutun ce trage caruciorul bleu catre poarta, undeva!
puteau face! chiria mai mica, primavara, sub o parola din geniul pustiu, pentru un manunchi din luceafar ori pentru o floare albastra 😉 mica, la butoniera, la rever, la esarfa infasurata pe gat, de ce nu pentru un sarut trecut de poarta.. ar fi fost o coloana infinita de studiosi si skanderbeg.burgici poate. chiriasi. oameni in criza, azi!! 🙂
cea mai minunată compunere despre sosire.
15 martie 2010 la 11:26 pm |
ai ghicit: s-a deschis un aeroport în casa aceea – ce-i drept numai pentru cursele interne și ezoterice, poetry business class… și nu poți pleca, doar sosi 😉
31 martie 2010 la 11:51 am |
Au dansat doar o primăvară. Oare ce poezii ar fi scris dacă…
31 martie 2010 la 5:50 pm |
poezii luminoase, mă gîndesc…