A trecut încă o zi. Scriu în jurnalul meu debord. Voi scrie o compunere, eventual o poezie, dacă înnebunesc în cinci minute. Cine știe. Băi ce sentimente plutitoare, debordante. Băi ce plante, animale și oameni! Navigare necesse est, chiar dacă afară plouă. Mi se fîlfîie. Venea o moară pe Siret, o barcă, un crucișător, un italian la patru ace. Fetele, cumpărați cămăși italienești la băieții de băieți! Hai c-am înnebunit un pic:
adryana, adryana, inima ta de gheață
se pierde cu tine în ceață! Aha. Gata. Mi-a trecut.