karramba

scurt circuit

știu: cel mai important lucru este să spui o poveste. azi nu. poate mîine. în schimb fatima țepeș, în timp ce corecta jurnalul lui victor ponta, a scris următoarea poezie:

voi desena un soare, nori, flori,
îmi voi distruge ultimii 2 neuroni, dar
în nici un caz la urne nu-ți voi
crea mai mult de 5 fiori.

românia plictisitoare

ai zice că tre să te enervezi. nu, frate, soro.
nu e de greață. e mai rău. e gheață.
m-am plictisit de românia.

iarna dansează

vara tastează. detalii imediat, acum îmi fac un ceai.

later edith:
ea nu credea în anotimpuri, după cum nu credea nici în genurile și speciile literare de exemplu. clar: clasificările servesc ordonatorii, de credite de pildă. mediocritatea bine așezată are nevoie de canoane (sorbi din ceai). un țîrîit discret o trezi din reverie. „edith. bună ziua. a, tu erai? scuze, nu ți-am recunoscut vocea. auăleu! dar cum s-a-ntîmplat? în cinci bucăți? horror! bine, vin. sau mai bine bere? OK.”

șamanella

mare grijă la sirene, că fac un zgomooot… pune-ți căști. fă-ți o cafea sau un ceai. uită-te în jurul tău, apoi – dacă ai prins curaj – aruncă o privire în holul tău mental. vezi ce dezordine ai făcut? eu te-am avertizat, dar nu m-ai crezut. în fine. ia o hîrtie, un stilou (nu pix, în nici un caz nu! eventual un creion HB5) și scrie cinci cuvinte, găsite în dezordinea aceea primară. așa. acuma citește următoarea mantră:

unde este muzica aia fără glas?
aaa! am aruncat-o într-un vas.
shallala. shallala. shallala.

acu trebuie să alerg pînă la gară. pa.

pui la rotisor

sau nu pui: asta e întrebarea. băi frate, nu mă interesează meniurile, chit că-s mofturoasă rău la mîncare. m-a și surprins leapșa primită de la tivadar, cum că aș fi o blogheră creativă în bucătărie. măi, sînt, dar nu și nu mă interesează mîncărurile. nici n-am vrut să scriu azi, press any key to find next blog. tivadar, thanx anyway 😀