e visul oricărui băiat – zise verde-mpărat. să fie neapărat cea mare sau cea mică, zise geo, topit cu gîndul după un vis încă în draft și închis. băi, omule, trezește-te – zise verde-mpărat, doar nu vrei să mori papagal împăiat? pe ou, drept cadou, încondeie o strofă din altă stofă:
mereu cu gîndul la taină
rămîi de fapt fără haină
fata mijlocie a împăratului, să-i spunem lola, era cuprinsă de reverie. da: am spus reverie. cînd toată suflarea hibernează sau consumă lipide, lola dansează cu acrobatul reader, cel mai iubit dintre huliți, însă nepămînteni. voi lăsa detaliile pe seama criticilor și a psihologilor (domnule adler, vă rog frumos!), însă, așa cum am decretat și pe blogul mihaelei, este de prost gust să fii luat la mijloc.
spontan, clipa se dezmierda
apoi subit era îmbălsămată.
credeam că iarna nu-i ca vara, dar nu e adevărat. toate anotimpurile sînt la fel, sub specie aeternitatis. milena trăia atît de intens introvert, încît rareori observa schimbările climatice cauzate de hormonii politicienilor.
mai ales azi, de ziua mea
mă concentrez pe torturi.
da, evita să se confrunte cu marile pierderi de pe rețea. ce e și cu comunicarea asta… 5ms pe fibră optică, 85 pe rețeaua mobilă, 1 ms deasupra norilor, plutiri de delfini sub apă. aroma ceaiului verde plutea deasupra poeziei:
ea evita să trimită pachete
el primea urmele subacvatice prioripost.
o zi plină de muzică și de mișcare. hai tata pitagora, mai lasă-mă cu mecanica 11G… armonia celestă se produce dormind, visînd, plisînd…
mi-am acoperit inima cu ceva
cu o plapumă foarte mică
dar ca fustă… uriașă!
o balerină lașă
joc fecund 