prințu william, dă-te prins! ești încercuit! the dress is utterly exclusive – ascult comentatoarea de la radio bbc. a beaming smile, and the dress looks so simple and medieval… it’s a dress full of history (and, may I add, full of kate 
)
trandafir de la moldova sau
de york și lancaster
ai ales vaza
hei, mititico! guru stătea încordat pe canapea. nu se putea relaxa deloc. respiră adînc, meștere! nu te stresa, că dăunează la centre și la centrale, da?
nu te văd iubit-o
stai inclusă în
noapte
credeam că am visat cu ochii deschiși, dar nu: stăteam cu ochii închiși! imposibil deci să fie o iluzie: primisem pe adresa gmail un mic film cu o vopsitorie de ouă…
în schimb noaptea chiar că
am avut un coșmar: tot încercam să
sun o prietenă, și răspundea
elena ceaușescu 😮
dă-mi trotineta! nu ți-o dau! nu? atunci o voi lua în mare taină, în prag de seară, primăvara, cînd sentimentele se repetă tautologic.
vezi cum strălucește
dansul? e de la soare
și răcoare.
soarele sosi în mare grabă, dar ea încă dormea. iar ai chefuit – mormăi prealuminosul mosafir. scoica asta scoate numai perle, las-o să-și facă norma la somn – spuse sufleurul de serviciu.
eu cînd dorm, dorm
cînd dansez, dansez
(sare! sare!) sar.
îți dăruiesc o ploaie – zise incurabilul romantic. mulțam – răspunse incunabula. în aceeași ordine de idei venea o moară pe siret, nu înainte de a da o fugă la shaolin.
tira-mi su canzone
su canzone ti amo
al capone
nu mînz sau brînză. mă enervează speculațiile cînd sînt în mișcare, așa că valea! timpul nu așteaptă, iar soarele, norii, porii dictează start!
dacă și numai dacă
limba și cultura
colportează
luni la anticariat am cerut o soluție anti carii. luați niște presocratici – zise tămăduitorul deserviciu. pi și ce fac eu cu ei? îmi scriu masteratul din fichte!
marile alegeri au la bază
o mie și una de mici alegeri
din cutia cu surprize.
să trucăm sau să lăsăm lucrurile în albia lor naturală? greu m-am putut decide. ador proza scurtă, iar în copilărie citeam doar SF. nu tu romatikk channel, nu tu alea alea. de ce să mă mir că am ajuns extraterestră? și uite-așa le-am cunoscut pe ele.
la urma urmei
cel mai frumos gest
e să nu lași urme
