ploaaaaaaaaaaaie? nu! soaaaaaaaaare? da. e chiar mișto bucureștiul în locurile sale verzi, liniștite și încărcate de întîlniri bine moderate 😀
o picătură de soare, rîsete
pe coridoare și-un
vin nebun între
pahare
acest intermezzo nebalerinic se datorează unei coincidențe: am fotografiat șoricelul în tren, ziua în amiaza mare, fixat în candelabru. ajunsă acasă dă-i cu știrile, ca să aflu că domnița la ananghie e un capitol romantic al evului mediu… fraților, nu eram la ananghie, că era mort… și nu era fluture! cine știe ce-mi va fi dat în drum spre conferință, poimîine?
daria serenova kaimakovna făcea balet la școala superioară de arte marțiene, trimisă fiind în misiune specială pe plaiuri străine. prietena ei cea mai bună, tot balerină, o avertizase la cheful de despărțire: vezi și tu, daria, să nu faci pirutete riscante, că vei fi scoasă din program!
lumea se învîrte
în jurul balerinelor
iar balerinele
în jurul
lumii
vezi, lili, dacă bei cafea seara? stai trează și aduni puncte. deja ai nouă. sau stai: ai puncte noi, nu puncte nouă! sau nouă puncte? nu: noi puncte, ca să fim la curent (alternativ) cu rezultatele finalei de gătelniță.
m-am gătit de sărbătoare
oare? lili dragă, e răcoare,
eu îți propun un cojoc
secund de la șopu’
baletristica
agresarea celor de altă viziune a fost principalul pachet promoțional primit de la tată – un om de omenie patriarhal, bine înfipt în tradițiile inovatoare și mama – o femeie de bună credință, matriarhală și promotoare a inovațiilor tradiționale. așadar și prin urmare de ce să ne ofticăm? marilyn și-a urmat propria cale (a patra cale), ieșind din continuum-ul spațio-temporal care o încătușa.
vai de voi, nu mă
nu mă vreți
înapoi