zburătoarea

ți-e frică? da, mor! atunci de ce nu ai ales să rămîi la sol? sau la paralele inegale?

o aripă de fluture este
o aripă de fluture.

fata cu torturi în cap

florentino, fă, adă ingredientele! fata nu auzea, că avea muzica dată la maximum. (georg)el gesticula, dar tot degeaba: ea închidea ochii – cum altfel să reziste într-o asemenea relație de (calculatorul se opri, așa că textul rămase în suspensie, chit că prefer soluțiile clare. pur și simplu nu le poți dizolva pe toate.) pentru orice eventualitate, la rubrica „rețeta zilei” vor apare două torturi: unul de vară și altul de primăvară.

numai lapte și miere
totul crud crud crud

cocoș în fustă

reîncarnată de joi, mimi veni de la oi cu următoarea rugăminte la noi: iată, lumea celor ce cuvîntă se află în derivă, piețele financiare se clatină, se face economie la cratimă – ce plm să caute simbolurile inocentei lîne pe fundalul spațiului unduior? transhumant au ba, arunc poezia la coș, o fac cocoloș și fac contract cu scribu să redevină cocoș:

cucuriguuu!

chimie organică

ca să fie în rînd cu lumea, aldehilda și-a cumpărat o lojă francmusonică. ce-ți veni, dragă? o întrebă izaura, în miez de party, pe terasa cu coniacuri alchimice. nici nu apucară să se întortocheze în conversație, cînd apăru prințul și calul alb, în această ordine de idei și în mod separat. a, era și lună plină, plină (stai să închid fereastra, că e furtună). nu, nu fereastra de browser. am ferestre adevărate, oricît ar suna de ciudat. eu exist.

putem discuta despre afaceri?
desigur, dar începe ploaia!

blog de cinci ani

chiar azi și chiar de ziua mamei mele (domnu freud, taci!) i-am dăruit ceva frumos (ei) și ceva romantico-haios lui (blogului, substantiv neutru, nu-i așa ;)) dacă aș fi japoneză, aș scrie un haiku.

mie îmi plac cuvintele tare
uneori cu nerăbdare

meditații carteziene

hai să nu mai vorbim de bacante și bacalaurei. mai bine am să-ți povestesc de ana ignatievna. în clipa aceea se aprinse lumina și greenaway începu să numere fluturii uciși de becuri. într-o altă dimensiune, muzica împleticea cele 8 picioare comandate la balenciaga. era transa, clar.

dansa tranșant și
tranșa dansant.

plapuma de cerneală

zi și noapte virginia stătea trează. foarte precoce a prognozat ea secolul 24/7… bioritmul, psihoritmul s-au bulversat, zise-albastru-mpărat. mă cam irită să citesc în ePub, dar na: tot e o plapumă de pluș mental ieșirea la lucru în proză, care nu îmi place. o fac din datoria față de cuvinte.

nici vorbă să zic că
am votat pentru genul liric.
absurdul e cel mai
epic cu putință.