iataganul. heidi klum pe

…gînduri, înmărmurită în fața dulapului de o dezordine exemplară. ideile curgeau gîrlă, șiroi, țunami. ce să se facă? era tîrziu. primise reclama cu vinerea neagră la eMag și căzuse într-o stare cateleptică. măi, răspunde odată la telefon! care telefon, că i se furase pe coasta de azur. sau nisipurile de aur? oricum, era ceva butaforic și arhivat în dosarul Vară. ma-me-mi-mo-muuuu! zise vaca mov de la milka, o adevărată jignire adusă vacii verzi, perfect ecologice, posesoare a unui guinez tot verde – mirmil lucrețiu.

cumpără-i mărgele
pinocchio, că are
să te creadă!

Kata Liza

vroiam să povestesc despre Perinița, un obiect de cult imperial din secolul trecut. toate mitologiile intră la fișa postului, așa că sîmbătă fiind, ne vom concentra asupra varietății scenariilor și regiei, date fiind ingredientele aici și acum. dacă norvegienii cad în depresie (nici din greșeală nu urcă, nu; probabil este vorba despre o stare de disgrație) – este pentru că nu își iluminează corespunzător locuirea interioară și exterioară. domne, e fiziologic! dacă stai în întuneric, hibernezi. cum să poți baleta așa?

două buchete de soare
și o piruetă jumate
între lumi

balet solar. sau polar?

maiahi, maiahu. de-abia mă acomodez la fuselajul orar de acasă, iară trebuie să plec, departe înspre sud-est. măcar prind o doză de vară în miez de iarnă 😀 ingres și watteau se uitau pieziș unul la altul, dar mamăăă… ăsta-i celălalt blog! aici sînt balerine, nu leones! of și vai, vreau să fie luna mai. în caz că mă întrebi, balerina e chiar în zona crepusculară a pozei.

stai pe fază
ca să prinzi o
nouă rază