exact: am băut două (!) cafele la mama și nu pot să dorm. m-am pus să digitalizez fete în loc să citesc. pfff… adică să fac poze la balerine taman după miezul nopții. e drept că am 800 lucși cu alea 2 leduri de birou, dar na. tot nu se compară cu soarele de vară… mîine am 1001 de chestii de făcut și eu scriu verzi și roze la ora asta! uof.
orhideea ascunde un moft
transmis de o geană soft
am șters adevărata poveste a fetei.
ning la fereastra ta – zise svetla, supranumită ninochka, lui țî, paznic la depozitul de materiale radioactive. cînd totul e alb, parcă pălesc și pericolele, iar oamenii cumpără pomi de crăciun. mă, io nu îmi cumpăr, pădurile-s faine acolo unde sînt, ninse și falnice, nu rupte și jalnice.
cînt la muzicuță sau la mandolină
un frumos cîntec de crăciune
și ascult cum sfîrîie
parfumant levăn-
țica pe-un
tăciune
pas alergător. inspirația momentului falsifică clipa luată așa, mai etern… io nu aș putea scrie jurnal, că am o problemă cu proza. mă antrenez, încerc, nu renunț. mi-am luat și un kindle și stau pe fază, zău așa. poezia e și ea intimă, așa că trebuie să rămîn la desenat, dar
culorile sînt și ele
abstracțiuni, știai?
joc fecund 
