tatuată pe brațul lui

antonio, nu trebuia! un tatuaj este totuși prea mult pentru o piruetă efemeră… știu, puterea neuronilor pălește în fața hormonilor, din martie pînă în iunie, dar na… ai dracu marchetiștii ăștia.

adevăratele sentimente
se repetă în mod
tautologic.

pisică, piraña, nimfe

o piraña, două pirañe? în impas gramatical fiind, greu mi-am luat inima-n săgeată și să public. după un asemenea desen brutal normal că am visat urît: se făcea că lucram într-un hiperlaborator pe coasta de vest și fabricam arme letale. nu, nu petale.

prontozaurul
un telecomunitar
solitar

meciul cu primăvara

vîntul – nesimțit ca-ntotdeauna. zăpada – o batem de-i merg fulgii. fata stătea gîrbovită deasupra caietului de compuneri. o duminică pierdută în chinurile pre-facerii… avem nevoie de cîteva elemente prefabricate, că doar nu o să ne căznim cît e oltul de lung! băi, deci primăvara e o ficțiune a agențiilor guvernamentale de marketing. vor să ne vîndă gogoși, klar. eu văd că cerul e albastru. cred ce vreau, da? ceru-i ici, vara-i departe.

vreau la marea caspică
dar dacă se ivește o altă mare
oportunitate nu voi fi prea
drastică