a fost odată ca-n povești, a fost ca niciodată, din rude mari împărătești o preafrumoasă fată. trăind în cercul ei restrîns norocul o petrece, iar tu, în lumea ta, te simți nemuritor și rece.
nu, nu mă impresionează boxul imperial
dintre gașca 1 de securiști și
gașca 2 în sevraj.
măi, să fie! ce-am eu cu hollyvodoo? un loc suprapopulat de voyeuri, așa cred ei că pot trăi mai bine. să fie sănătoși, împreună cu pompierii. știi ce fac acum? număr picăturile de ploaie așezate cuminți pe fereastră.
totul pornește de la
liniile unduitoare
și de la frondă
舞者忘了他的伞，在排练房。只是街道，大雨倾泻她的小包子和典型的芭蕾舞演员，塑造了她的白色连衣裙，青少年。春天，他走进每一个毛孔。我认为，甚至进入恍惚 我看到它是如何站在一动不动，双眼紧闭，在上海街头的公共汽车站。
雨水唤醒你
在遐想
弟弟
mă descurc – citesc în scrisoarea recent primită, mototolită în photoshop, sosită la una din adresele mele de email secretissime – ceea ce îți doresc și ție acum de sărbătorile pascale. nu mă recunoști, așa-i? sînt muza ta nr. 358! ai uitat de cîte ori te-ai rătăcit? nici acum n-ai învățat să te descurci pe hărțile reale! îți propusesem anul trecut să te înscrii la un curs, dar nu ai vrut. auăleu, de (con)cursuri îmi arde mie acum? acușica trebuie să-mi fac rezervare pentru barcelona, nu, nu la meci, ariadno, nu le am cu sportul. urmăresc doar campionatele de snooker cînd și cînd. geografia nu ți-a plăcut, nici desenul – ce să mai vorbim atunci de coordonate? ding! greșit! coordonatele îmi plac, soro 😀
am desenat nouăsprezece mișcări
majoritatea ca la tai chi iar
cîteva mai punk așa
joc fecund 