mamă, ăsta-i oceanul?

nu, draga mea, asta e o compunere. ai picături de ocean în palme, dar e un simulacru, un experiment. stînd cu privirea în zare poți vedea zăpada, frigul, vîntul. dar nu cuvîntul.

ionică după ce a fost operat

visul la vis trage

e vară în capul meu/ se făcea că m-am întîlnit cu s.
care tam-nisam a început să-mi blameze laptopul/
„e o simplă cutie albă, tu nu vezi? abia de-l
foloseşti!” vai ce tot spui, şi mai ales ce nu
îmi spui? dai vina pe cutia albă dar eu ştiu
că altceva aveai să-mi spui… şi ies din vis
bezmetică de trudă- aud în vis cuvinte
dar urechile nu vor să le audă

ia zi: ce faci tu acolo?

just greening my apple
greening my apple
in my sweet sweet
craddle

alb dalb

hai să mă fălesc şi eu cu cadoul:)

masa mea de lucru

leapşa vine de la nelli. mi-e greu să redau dezordinea în toată splendoarea ei, pentru că îs multe locuri mici în care lucrurile se amestecă:)

trăim ca doi studenţi pensionari

i-am zis azi lui iubi.
– păi cum aşa?
– păi uite-aşa: numa’ tehnologie, cd-uri, dvd-uri, cărţi, haos în jur. toată ziua în virtual, dar nu ne mai ţin ai noştri. avem un gen de pensie:))

dragă moş crăciun!

în primul rînd află de la mine că îs bine. ascult muzică, beau cafea şi mă gîndesc la tine: ce mai faci tu acolo departe, în şlaponia? uite că în ultimul timp numai din matrix îţi cer cadouri… ieri mi-am luat un mouse optic USB, roşu intens ca telefonul zapp. acuma vreau ceva alb, minimal şi util de la tine…