mi-era un somn… acum a stat. mi-am cumpărat o sută de creioane și foi de soi. apoi m-am urcat p-o șa și vă spun povestea-așa: de fapt era o barcă și cu parcă. da, este perfect rezonabil, doar e vacanța de vară, nu? doar nu era să mă dau cu săniuța!
mă dau cu ulei de măslin, lin
mă dau de ceasul sorții, na
restul e taină cu-
sută-n haină!
sau minoretă? de fapt e fotbalistă, nu așa sezonier, ci maidegrabă așa balistic. ascult muzici nevrotice pe di.fm (pendulez între chiptunes, minimal, progressive și classic electronica). oops… iar intră trenul între dealuri și voi pierde semnalul! hai iute o poezie:
ce soare și ce
sentimente! îmi cumpăr
o pădure chiar azi.
din cauza vîntului au apărut două ipostaze ale dansului – deși în fond e una singură: starea de grație a jocului. prea brusc s-a făcut vară. brrr… british MI6 codebreader found dead in a bag. în asemenea momente mă bucur că nu sparg decît pahare și farfurii (și acelea doar din întămplare, nu sub presiunea vreunei tradiții).
aș scrie o poezie
dar mi-e foarte
somn.
… teme de casă pentru jurnaliștii plictisiți și leneși. cine mai face piruete în zilele noastre? of, momo, să nu-mi spui că balerinele! pînă și ele au ajuns nește ficțiuni. de ce mă rog nu desenez? desenez. și citesc.
am visat că era vară
și am îmbrăcat opt
mii de fire
de nisip
stătea sub nucul cel bătrîn, pitoresc, în rochia ei albă fluturată de vînt. picta. ba nu. stai. nu picta, mai bine citea. și nu stătea sub nuc, ci în leagăn. nu purta nici un fel de rochie. nu purta chiar nimic, maidegrabă se lăsa purtată de … apă, aer, foc… Lolaaa, coboară odată pe pămînt, ce faci fata mamii? iar ai băut două redbulluri? ce putea face? și-a pus ochelarii de soare și a scris cu o pană de pescăruș în nisip:
romantismul unui fir de nisip
purtat de gînd greu
poate fi sur-
clasat
alte titluri: fete la mare; moni și eva (din manualul de management, aka monitorizare și evaluare, dar nu, nu, nu); nisipul și valul; în schimb poezia de la ora zece stă ca pe ace, că acușica se face 11!
anotimpurile sînt chestiuni
foarte foarte intime
care dacă nu ar fi
nu s-ar povesti
am încărcat desenul dar nu vreau să adaug nici un comentariu la el. m-am plicitsit să fiu atît de explicită: la ce bună fantezia ta, ha? totuși recunosc că… ba nu. nu recunosc nimic. eventual atît:
da.
fata mijlocie a împăratului, să-i spunem lola, era cuprinsă de reverie. da: am spus reverie. cînd toată suflarea hibernează sau consumă lipide, lola dansează cu acrobatul reader, cel mai iubit dintre huliți, însă nepămînteni. voi lăsa detaliile pe seama criticilor și a psihologilor (domnule adler, vă rog frumos!), însă, așa cum am decretat și pe blogul mihaelei, este de prost gust să fii luat la mijloc.
spontan, clipa se dezmierda
apoi subit era îmbălsămată.
după lungi peripluri prin țară și în second life – unde am fost transferată în interes de serviciu pentru o perioadă 😉 – am ajuns acasă, că doar e duminică, ce puii mei! (așa se zice românește? sau e urît? rog corecturi pe text). beau un ceai verde cu ghimbir și degust praline de cioco: un adevărat huzur, monșer!
a-nceput de ieri să cadă
cîte-un cuantum de zăpadă.
tu crezi c-a stat? că norii s-au mai
răzbunat spre apus? defel.
ninsoarea e un act rebel.
joc fecund 