acest intermezzo nebalerinic se datorează unei coincidențe: am fotografiat șoricelul în tren, ziua în amiaza mare, fixat în candelabru. ajunsă acasă dă-i cu știrile, ca să aflu că domnița la ananghie e un capitol romantic al evului mediu… fraților, nu eram la ananghie, că era mort… și nu era fluture! cine știe ce-mi va fi dat în drum spre conferință, poimîine?
agresarea celor de altă viziune a fost principalul pachet promoțional primit de la tată – un om de omenie patriarhal, bine înfipt în tradițiile inovatoare și mama – o femeie de bună credință, matriarhală și promotoare a inovațiilor tradiționale. așadar și prin urmare de ce să ne ofticăm? marilyn și-a urmat propria cale (a patra cale), ieșind din continuum-ul spațio-temporal care o încătușa.
vai de voi, nu mă
nu mă vreți
înapoi
credeam că am visat cu ochii deschiși, dar nu: stăteam cu ochii închiși! imposibil deci să fie o iluzie: primisem pe adresa gmail un mic film cu o vopsitorie de ouă…
în schimb noaptea chiar că
am avut un coșmar: tot încercam să
sun o prietenă, și răspundea
elena ceaușescu 😮
acuma să mă explic? mă lupt cu fobiile mele, domne…
extraterestra vajnică, furioasă de șocul aterizării, coborî din naveta spațială naufragiată în pădurea de lîngă cluj. unde am ajuns? – își întrebă micul ghid bluray. aparatul minuscul începu să vuiască, enervant ca o vuvuzelă. „soro, ai ajuns în țara potrivită pentru tine”. cum așa? se întrebă elena. mai butonă la ray, ghidul ei, și află că va putea practica sporturi extreme. haoleu… numai să nu afle reprezentanții sectei minerite, un grup religios fanatic de roboți terani cu ochi albaștri… eh… ce e scris rămîne scris. elena din hoia belește puli și blestemă eficient.
aristocrata excentrică violet gibson, fiica lui edward gibson – baron de ashborne cu alte cuvinte, copilărind într-un mediu ascetic dezmățat și spiritualist, adică un liberalism conservator – precum motoarele cu reacție la un tractor, călătorind și sălășuind prin ioropa, iată că prinde o demo (nu un demo, cum se zice azi) miercuri, 7 aprilie 1926 la roma, unde benito își făcea baia de dimineață (baia de mulțime, desigur). ei, și eroina noastră trage în om, dar nu îl nimerește, frate! doar îl julește. păi bine măi violeto, de ce n-ai exersat?!
natura și diplomația sînt ca nuca în perete: o compoziție dadaistă. această compresă fiind pusă, îți spun: gata, soro, că-ți dau una de-ți ies fulgii! (răspunsul admis: da să trăiți)
slater edit: am primit prin telepatie următoarea proză ultrascurtă:
raskolnikov
de un somn relaxant, după ce trenul în care mă aflam a deraiat tocmai cînd soarele poposea pe dealurile iernicide. nu, n-am murit, doar am vărsat cafeaua pe plovăr, că trenul se zguduia ca de cutremur, frate!
al stării materiale şi morale într-o ţară
spune un sociolog la radio
iar eu îl cred
joc fecund 