embriOana

vîntul, prinț oriental, se furișa printre mătăsurile ei pastel tăinuite ca un furt. era spre asfințit sau în zorii zilei, cînd evantaiele se închid.

că de n-ar fi
nu s-ar prevesti

blog de cinci ani

chiar azi și chiar de ziua mamei mele (domnu freud, taci!) i-am dăruit ceva frumos (ei) și ceva romantico-haios lui (blogului, substantiv neutru, nu-i așa ;)) dacă aș fi japoneză, aș scrie un haiku.

mie îmi plac cuvintele tare
uneori cu nerăbdare

fenomenologia bombastică a spațiului

un obiect bombiform îngrămădit în trei săli de expoziție. nici o șansă de a-l vedea întreg, el existînd doar prin reconstrucție. domne, mai-mai îți vine să crezi că artistul face mișto de noi! dar nu. e cel mai subtil balet masiv din cîte am văzut… agresarea obsesivă a vidului cu muzica dată pe mute…

derrain

azi blogul împlineşte trei ani

l-am pornit din curiozitate, plus ca să prind care-i faza. acum a devenit un obicei.

the boy with the digital heart

muzica sferelor cereşti

featuring pitagora, la examen. de ce nu auzim muzica sferelor cereşti? – întreabă proful de filozofie. „din cîte ştiu, muzica se compune din sunete şi din pauze. probabil că trăim într-o pauză…”

happy new year!

da, desigur!

o melodie pentru kücsük

prietena mea bloggera:)