tatuată pe brațul lui

antonio, nu trebuia! un tatuaj este totuși prea mult pentru o piruetă efemeră… știu, puterea neuronilor pălește în fața hormonilor, din martie pînă în iunie, dar na… ai dracu marchetiștii ăștia.

adevăratele sentimente
se repetă în mod
tautologic.

meciul cu primăvara

vîntul – nesimțit ca-ntotdeauna. zăpada – o batem de-i merg fulgii. fata stătea gîrbovită deasupra caietului de compuneri. o duminică pierdută în chinurile pre-facerii… avem nevoie de cîteva elemente prefabricate, că doar nu o să ne căznim cît e oltul de lung! băi, deci primăvara e o ficțiune a agențiilor guvernamentale de marketing. vor să ne vîndă gogoși, klar. eu văd că cerul e albastru. cred ce vreau, da? ceru-i ici, vara-i departe.

vreau la marea caspică
dar dacă se ivește o altă mare
oportunitate nu voi fi prea
drastică

balerine roz

răpirea din sarailie

am șters adevărata poveste a fetei.

Kata Liza

vroiam să povestesc despre Perinița, un obiect de cult imperial din secolul trecut. toate mitologiile intră la fișa postului, așa că sîmbătă fiind, ne vom concentra asupra varietății scenariilor și regiei, date fiind ingredientele aici și acum. dacă norvegienii cad în depresie (nici din greșeală nu urcă, nu; probabil este vorba despre o stare de disgrație) – este pentru că nu își iluminează corespunzător locuirea interioară și exterioară. domne, e fiziologic! dacă stai în întuneric, hibernezi. cum să poți baleta așa?

două buchete de soare
și o piruetă jumate
între lumi

istambul. coafura rezistă.

doar că mi-e foarte, foarte somn! oricum e un loc tranzitoriu (hăăăă? ăștia pun zahăr în cafeaua turcească tra-di-ți-o-na-lă?) mai am un pic pînă plec mai departe. ghicesc din cafea, mai desenez vreo dansatoare din șoric și mă îmbarc.

ia o autogară, un mall și un bazar
și ai făcut un tărkiș aprozar

grizelle

picăturile de ploaie, ca niște… stai, că nu scriem compuneri, frate! totuși greu mă abțin să nu scriu despre ele, cît sînt de mișto. stai. nu. sînt chiar frumoase. iar eu sînt fe-fe-fe-feeermecată de ele! se cară codul portocaliu din zonele de munte, iar biletul de avion trebuie să mi-l iau cît de curînd. să te văd atunci, ploaie! am să te privesc de sus.

am visat că erau două rîndunici
care învățau să zboare
semn clar că

piruetă cu sare

soarele sosi în mare grabă, dar ea încă dormea. iar ai chefuit – mormăi prealuminosul mosafir. scoica asta scoate numai perle, las-o să-și facă norma la somn – spuse sufleurul de serviciu.

eu cînd dorm, dorm
cînd dansez, dansez
(sare! sare!) sar.

dancer in the dark

credeam că iarna nu-i ca vara, dar nu e adevărat. toate anotimpurile sînt la fel, sub specie aeternitatis. milena trăia atît de intens introvert, încît rareori observa schimbările climatice cauzate de hormonii politicienilor.

mai ales azi, de ziua mea
mă concentrez pe torturi.

lizette dormind

o zi plină de muzică și de mișcare. hai tata pitagora, mai lasă-mă cu mecanica 11G… armonia celestă se produce dormind, visînd, plisînd…

mi-am acoperit inima cu ceva
cu o plapumă foarte mică
dar ca fustă… uriașă!
o balerină lașă