iataganul. heidi klum pe

…gînduri, înmărmurită în fața dulapului de o dezordine exemplară. ideile curgeau gîrlă, șiroi, țunami. ce să se facă? era tîrziu. primise reclama cu vinerea neagră la eMag și căzuse într-o stare cateleptică. măi, răspunde odată la telefon! care telefon, că i se furase pe coasta de azur. sau nisipurile de aur? oricum, era ceva butaforic și arhivat în dosarul Vară. ma-me-mi-mo-muuuu! zise vaca mov de la milka, o adevărată jignire adusă vacii verzi, perfect ecologice, posesoare a unui guinez tot verde – mirmil lucrețiu.

cumpără-i mărgele
pinocchio, că are
să te creadă!

dsk, spioana neterminată

daria serenova kaimakovna făcea balet la școala superioară de arte marțiene, trimisă fiind în misiune specială pe plaiuri străine. prietena ei cea mai bună, tot balerină, o avertizase la cheful de despărțire: vezi și tu, daria, să nu faci pirutete riscante, că vei fi scoasă din program!

lumea se învîrte
în jurul balerinelor
iar balerinele
în jurul
lumii

alo, creatorii de modă! aud?

dragilor, cei mai superiori dintre pămînteni! poate aveți impresia că prin creațiile voastre ordinare degradați doar femeia – ca gen, ca specie, ca sepie? cute, but so wrong! degradați în mod subversiv partenerii lor, pe care îi considerați doar niște siderați de doi bani, care n-ar avea alt obiectiv decît fufe în serie, cîte fire-ntr-o perie. sutiene oribile, care nu au nici un șpil, nici un stil! lenjerie pe care orice oligofren poate s-o dezbrace de pe femeia lui iubită! incredibil. m-am enervat foarte tare. victoria’s secret? hahaha! ca un password 12345. simpluț. de doi bani.

instrucţiuni de folosire a sistemelor

deschideţi capacul. intraţi. mare grijă la pereţi. sîngele apă nu se face. vopseauaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!

vino în săbii să ne tăiem

balerina ucigaşă din piaţa constituţiei

acompaniată de opt girafe, o fanfară,
ritmuri afro-disiace şi o mulţime
turmentată, însetată de circ,
şi-a ucis iubitul clovn, în
lumina reflectoarelor,
a torţelor şi a datelor
pe care le avem
la dispoziţie.

ironia globalizării

mesaj către războinici

faceţi din sabie coasă
că-i iarbă multă şi
e deasă şi n-o fi
ilegală toată

prietenul meu cel mai bun. compunere.

cînd, oare cînd? a început prietenia noastră? sau… în fine, ceea ce societatea noastră anomalică, animalică, anorexică, bulimică, electro-chimică (page not found. error 404. the lines are busy, please call later, but do call!) minte că ar fi.
iarna prieteniile mor. toamna renasc. habar nu am despre ce vorbesc, vorbesc în gînd, despre o temă care se vrea teamă de casă. teamă de casă (freeeeeeeeeeeeeeeeeeud!) ce tîmpenie să scrii despre prietenie! habar n-am de ce profele dau asemenea teme. hai na, cinci epitete, dragilor:
– anticactus
– antistatic
– antifurt
– antinomic
– antibe
laurii se usucă în cuierul vostru, în timp ce în tahiti o fată aruncă cu orhidee de plastic în iubitul ei turist… nu sînt prieteni, nu au fost, dar nici nu vor fi vreodată…

supărarea e un lux

pe care doar vîrful şi baza piramidei sociale
şi-l permite- clasa mijlocie nu
(am evitat dinadins termenul de clasă de mijloc,
ea fiind mult prea subţire şi mult prea controversată pe la noi).
să mă explic: baza piramidei poate să se enerveze, să
trîntească, să-şi ba%^ p$#@,
pentru că nu are nimic de pierdut,
pentru că nu a cîştigat nimic, niciodată.
vîrful poate să se enerveze, să trîntească,
să-şi ba%^ p$#@,
pentru că dispune de toate mijloacele
pentru a scăpa de consecinţe.
în timp ce scriu asta mă apucă supărarea,
mă enervez şi aş trînti,
dar nu-mi permit. asta e.