Posts Tagged ‘clientul nostru stăpînul nostru’

meciul cu primăvara

4 martie 2012

vîntul – nesimțit ca-ntotdeauna. zăpada – o batem de-i merg fulgii. fata stătea gîrbovită deasupra caietului de compuneri. o duminică pierdută în chinurile pre-facerii… avem nevoie de cîteva elemente prefabricate, că doar nu o să ne căznim cît e oltul de lung! băi, deci primăvara e o ficțiune a agențiilor guvernamentale de marketing. vor să ne vîndă gogoși, klar. eu văd că cerul e albastru. cred ce vreau, da? ceru-i ici, vara-i departe.

vreau la marea caspică
dar dacă se ivește o altă mare
oportunitate nu voi fi prea
drastică

compunere despre pisică, în limba engleză

1 februarie 2009

catalyst catatonic cat

while talking about animals seems easy, a thorough analysis on cats is a nightmare. let us see the dogs. stereotypes about dogs are more clear-cut: common sense conceptualize them as long standing markers of faithfullness, accuracy, and addiction to well known spaces. dogs bark when they have too, cats miaou when they want to. we could hardly conceptualize a cat, because all cats are linked to contexts, and yet so dreadfully out of them. it is difficult to categorize them either. we think about cats as agile creatures and lazy things at the same time. we find them attached (.pdf, .jpg, never .doc), yet mostly disconnected and independent. it is impossible to write about cats. apologies for this failure.

poteca din pădure. compunere.

7 ianuarie 2009

mimi coborî scările în grabă. „unde te duci iară?” – o întrebă mama, mereu curioasă, mereu îngrijorată între două telenovele. „la bunica. nu tu mi-ai zis să-i duc cozonaci, cafea şi medicamente?” ptii, drace, devin amnezică – se gîndi mama, dar nu spuse nimic. o privea pe mimi cu invidie (da, ştia clar că e invidie, de cînd citise psihanaliza lui bruno bettleheim despre scufiţa roşie. ce ţi-e şi cu fraţii ăştia grimm… au scris nişte mizerii- se gîndi cu năduf.) hai hai, du-te fato, că se întunecă (hahhaha, se întunecă, păi asta şi vrem, să se întunece). mimi o zbughi pe uşă. la colţ o aştepta dealerul. „auzi mimi? zi-i la buna ta că-i mărim profitul dacă extinde aria de comercializare! mimi zîmbi dulce, luă pachetul de la gigi şi plecă spre pădure. acolo văzu o nouă potecă. „s-o încerc? să n-o încerc?” o voce de tenor îi spuse din tufiş: „ascultă-ţi inimaaaaa! miiimiiii! ascultă-ţi inimaaaa!” mimi ascultă, dar inima tăcea. şi-a scos gps-ul din buzunar şi o porni spre bunica. „voi culege floricele cînd mă-ntorc. biznis fărst.”

Societatea noastra. Compunere.

14 octombrie 2008

Noi traim intr-o societate in tranzitie, spun ziarele. Eu nu cred in tranzitie, eu cred ca traim in cea mai frumoasa societate dintre toate societatile posibile, ca sa formulez in tonul lui Leibniz. Singura abilitate de care avem nevoie pentru a o savura este puterea de abstractizare. Cine detine aceasta putere, este in culmea fericirii in societatea noastra. Poate manca rosii ca lumea, asculta povesti brutal de sincere, bea o palinca autentica la un foc de tabara. Ah, iar aberez. Mami, adu-mi calmantele!

compunere: zborul spre soare

14 septembrie 2008

zborul a preocupat omul cu mult înainte de formularea legilor gravitaţiei. ziua vroia să zboare pe bune, noaptea la mişto. adică tot pe bune, dar mai altfel. după ce arta şi ştiinţa au băgat divorţ, serviciile de asigurare a zborului nostru de fiecare zi s-au separat şi ele. azi şamanii, aviatorii şi ideologii rar se mai întîlnesc la o băută. zborul spre soare continuă. atenţie, se-nchid uşile.

toamna învăţătoarea

3 septembrie 2008

îşi ia motocicleta şi o zbugheşte
la şcoală, unde o aşteaptă o
zi plină de evenimente