într-o zi de august deloc ca oricare (e ziua lu sormea, deci na) m-am apucat să scriu despre lola în bucătărie, la o cană de ceai. greu. avusesem coșmaruri cu bariere și granițe, cu sprinturi și cîini antidrog. nesimțiții! păi vreau să dorm ca lumea, ce vă băgați șenghenul în subconștientul meu suveran, hă?
am niște ieșiri… știu.
măcar atît, cît nu e prea tîrziu.