elefant înghițind o balerină

decît s-o iau haihui pe arătură (adică să scriu poezele), mai bine mă ancorez în realitatea – subiectivă, desigur – din capul meu. da, am desenat acest elefant de circ înghițind o balerină (și între timp jucîndu-se cu o minge albastră, înconjurat de alte animale ale circului) într-o anume stare sufletească. apoi am digitalizat desenul într-o alta (am folosit, în loc de micuțul meu aparat de fotografiat primit de ziua mea, programul photo booth cu efecte speciale). am la îndemînă cartea cu interpretarea desenelor și voi purcede. hmm… feel free to.

foarte centrat, cvasi realist
[middle class status]
recolorare, intervenție
[autonomie, shallala]
și mai văd ce zice
cartea aceea

ariadna: floare la ureche

mă descurc – citesc în scrisoarea recent primită, mototolită în photoshop, sosită la una din adresele mele de email secretissime – ceea ce îți doresc și ție acum de sărbătorile pascale. nu mă recunoști, așa-i? sînt muza ta nr. 358! ai uitat de cîte ori te-ai rătăcit? nici acum n-ai învățat să te descurci pe hărțile reale! îți propusesem anul trecut să te înscrii la un curs, dar nu ai vrut. auăleu, de (con)cursuri îmi arde mie acum? acușica trebuie să-mi fac rezervare pentru barcelona, nu, nu la meci, ariadno, nu le am cu sportul. urmăresc doar campionatele de snooker cînd și cînd. geografia nu ți-a plăcut, nici desenul – ce să mai vorbim atunci de coordonate? ding! greșit! coordonatele îmi plac, soro 😀

am desenat nouăsprezece mișcări
majoritatea ca la tai chi iar
cîteva mai punk așa

pisică, piraña, nimfe

o piraña, două pirañe? în impas gramatical fiind, greu mi-am luat inima-n săgeată și să public. după un asemenea desen brutal normal că am visat urît: se făcea că lucram într-un hiperlaborator pe coasta de vest și fabricam arme letale. nu, nu petale.

prontozaurul
un telecomunitar
solitar

florăreasa de 3 cai-putere

și ce-ai vrea să-ți spun despre ea? mi-a interzis să furnizez orice fel de detalii despre viața ei întortocheată, așa că mă bag defensiv la o poezie. oricum poeziile sînt total lipsite de bunul simț al autodisciplinei, iar proza s-a preacurvit în ultimul timp, așa că

lasă albastrul răcoros
să stea ca prostul pe cer
adormi într-un lan
printre maci

instrucţiuni de folosire a sistemelor

deschideţi capacul. intraţi. mare grijă la pereţi. sîngele apă nu se face. vopseauaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!

ce mă tot sîcîiţi, copii ai netului? ha?

vreţi compuneri moca de nota zece, scrieţi-vă, fraţilor! nu-mi veniţi cu reclamaţii, mofturi, alea alea! iete ce mă tot comentaţi… scriu ce vor muşchii mei pe acest blog, klar? azi-mîine mă trezesc că vin studenţii să le postez proiecte de cercetare moca, masteranzii să le scriu masterate, doctoranzii să le scriu doctorate, funcţionarii să le scriu proiecte ue, academicienii să le scriu cărţi- moca, bineînţeles!!! hrrrr. scriu pentru mine. adios.

libertatea

e un dar
un mare dar
fără reţetă
fără pahar
sau eprubetă

miss independent

a state of mind

graţie

marilor descoperiri geografice
ne regăsim în multiculte simpatice
şi dincolo de aparenta aliură clasică
de scena aspră acidă sau bazică
ne învîrtim în jurul axei tari
visînd siberian la măcelari