ariadna: floare la ureche

mă descurc – citesc în scrisoarea recent primită, mototolită în photoshop, sosită la una din adresele mele de email secretissime – ceea ce îți doresc și ție acum de sărbătorile pascale. nu mă recunoști, așa-i? sînt muza ta nr. 358! ai uitat de cîte ori te-ai rătăcit? nici acum n-ai învățat să te descurci pe hărțile reale! îți propusesem anul trecut să te înscrii la un curs, dar nu ai vrut. auăleu, de (con)cursuri îmi arde mie acum? acușica trebuie să-mi fac rezervare pentru barcelona, nu, nu la meci, ariadno, nu le am cu sportul. urmăresc doar campionatele de snooker cînd și cînd. geografia nu ți-a plăcut, nici desenul – ce să mai vorbim atunci de coordonate? ding! greșit! coordonatele îmi plac, soro 😀

am desenat nouăsprezece mișcări
majoritatea ca la tai chi iar
cîteva mai punk așa

pisică, piraña, nimfe

o piraña, două pirañe? în impas gramatical fiind, greu mi-am luat inima-n săgeată și să public. după un asemenea desen brutal normal că am visat urît: se făcea că lucram într-un hiperlaborator pe coasta de vest și fabricam arme letale. nu, nu petale.

prontozaurul
un telecomunitar
solitar

embriOana

vîntul, prinț oriental, se furișa printre mătăsurile ei pastel tăinuite ca un furt. era spre asfințit sau în zorii zilei, cînd evantaiele se închid.

că de n-ar fi
nu s-ar prevesti

chimie organică

ca să fie în rînd cu lumea, aldehilda și-a cumpărat o lojă francmusonică. ce-ți veni, dragă? o întrebă izaura, în miez de party, pe terasa cu coniacuri alchimice. nici nu apucară să se întortocheze în conversație, cînd apăru prințul și calul alb, în această ordine de idei și în mod separat. a, era și lună plină, plină (stai să închid fereastra, că e furtună). nu, nu fereastra de browser. am ferestre adevărate, oricît ar suna de ciudat. eu exist.

putem discuta despre afaceri?
desigur, dar începe ploaia!

balerină dezgolită

de idei preconcepute în canicula asta de august
în deplinătatea puterilor ei magico-sentinemtale

fetele, mare grijă la striptease!