este un mod de a fi
This entry was posted on 2 martie 2008 at 11:02 pm and is filed under balet. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
libertatea
este un mod de a fi
joc fecund 
2 martie 2008 la 11:03 pm |
foto: federico.bebber
3 martie 2008 la 4:54 am |
Libertatea e ingradita de modus ponens 🙂
3 martie 2008 la 11:30 am |
Poti ajunge la un mod de a fi? Sau asta nu se schimba?
3 martie 2008 la 12:04 pm |
Mihai: libertatea pune condiţii tari 😛
Bogi: passz…
3 martie 2008 la 4:04 pm |
notiunea de libertate nu ar exista daca nu ar fi regulile. cu alte cuvinte, cu cat o societate este mai inchistata, cu atat iti da mai mult posibilitatea de a fi liber.
3 martie 2008 la 4:37 pm |
oare?
3 martie 2008 la 4:42 pm |
de fapt depinde la ce te raportezi, pt a te considera liber ai nevoie de un termen de comparatie. nu cred ca libertatea este o notiune absoluta, ci doar una definita prin comparatie.
3 martie 2008 la 4:56 pm |
îmi vin ideile astea: libertate de
– mişcare
– de gîndire
– alegere
–––––––– astea cred că-s relative, temporale.
dar libertatea pur şi simplu? ca trăire? o mai raportezi? cum ar fi un copil care se joacă, uitînd de sine. sau starea de transă şamanică. cred că aici vorbim de ceva diferit…
3 martie 2008 la 4:58 pm |
pai un copil care se joaca e liber in comparatie cu tine, care nu te prea poti detasa decat rar de problemele curente. transa samanica hai sa nu o bagam tot aici, ca acolo intra si ceva patologie psihiatrica plus halucinogene la bord.
3 martie 2008 la 5:06 pm |
sau de a ţăşni… în taine
3 martie 2008 la 5:06 pm |
*ţâşni
3 martie 2008 la 5:08 pm |
@impresii:
putem oricînd compara şi chestiile astea, dar ziceam că ar fi mai relevant să le vedem ca moduri de a fi pur şi simplu (inclusiv şamanul drogat- care-i problema, din punctul nostru de vedere?), ca trăiri suficiente sieşi, ca ieşiri din cotidian. cît o fi de normal, e tema altei discuţii:))
3 martie 2008 la 5:10 pm |
@anaAyana:
cam aşa:)
3 martie 2008 la 5:24 pm |
ana, tu esti o artista, eu sunt deformata mai inspre partea stiintifica a vietii. e normal sa avem opinii diferite, dar acu’ nu ne-om supara doar dintratat.
3 martie 2008 la 5:29 pm |
doamne fere să ne supărăm. le am cu desenatul, dar nu-s tocmai artistă. am băgat fitilul cu absolutizarea tocmai fiindcă sîntem tentaţi să relativizăm chestia asta cu libertatea. dealtfel mai multe teorii psihologice pun pe seama copilăriei timpurii nevoia de libertate a fiecăruia dintre noi. în funcţie de spaţiul pe care l-am avut pînă pe la vîrsta de cinci ani.